Why blog about it?

De cand am blog, am devenit interesata sau, mai bine spus, mult mai interesata de alte bloguri. Am citit de la bloguri despre pescuit pana la bloguri in care oamenii povestesc cum se cearta cu vecinii sau cu colegii de trafic...
Am vazut bloguri care au devenit celebre, bloguri care au murit de cum s-au nascut, bloguri faine, bloguri slabutze, bloguri, bloguri, bloguri.
Blogmania se transmite de obicei din blog in blog, de la blogger la blogger si la un moment dat iti dai seama ca ai facut o treaba dar nu iti dai seama de ce....
Ma iau pe mine, drept exemplu, pentru ca macar am dreptul irevocabil de a ma judeca.
La inceput a fost borcanul cu marmelada, care marmelada mi s-a parut mie ca s-a stricat, din diverse motive...Atunci m-am hotarat sa incep stare-de-gratie, sa iau totul de la zero si sa impiedic eventualele intruziuni ale unor comentatori incomozi. Am facut asta nu din neputinta de a suporta criticile, ci mai degraba din dorinta de a face ceva frumos...acum imi dau seama ca nu mi se mai pare atat de frumos si extraordinar, dar ce sa-i faci, decat sa-l sterg cu totul mai bine il las undeva in eter, sa zaca alaturi de alte bloguri-dezamagire...
Ceea ce ma sperie intr-un fel este ca mi-am cam tradat gandurile, mi-am tradat secretele si nebuniile bine ascunse pana acum. Cu toate astea, ma gandesc, oare ce din mine tranapare prin acest blog...aberatia?copilaria?
Iata cum, dupa 4 luni de blablabla-uri, de cautari si comparatii, imi dau seama ca, asa cum si comenta un prieten, am vrut si vrem doar sa ne remarkam si sa iesim din anonimat...in ce masura am reusit, nu stiu...
Toata aceasta vorbarie nu e degeaba, e un fel de concluzie a acestui blog, un fel de sfarsit al primei parti.
Stare-de-gratie revine intr-un format nou, cu o tema mai solida si mai demna de o persoana...hmmm....as vrea sa spun matura, insa nu m-as hazarda sa fac astfel de afirmatii...o persoana mai.....lasa, poate ma voi lamuri si ce fel de persoana, pana la aparitia lui stare-de-gratie..."reincarcat"