O zi de (-10)

Impresia ca totul merge prost, ca nimic nu e asa cum ti-ai dori sa fie, nemultumire si iar nemultumire.Ce-i drept cad foarte usor in capcana dramatizarii lucrurilor, de parca m-as fi nascut pe scena unui teatru grec, in actul III al unei piese de Sofocle, in mijlocul unor actori desculti si plini de praf, intr-o lume meschina si fara empatie, intr-o galeata cu scursori.
Si ma gandeam sa gradez ziua asta, sa o avansez la gradul de general al zilelor proaste, insa sunt convinsa ca vor urma si mai proaste, pentru ca sunt constienta ca este posibil. Am ales un rang minus 10, nici prea prea nici foarte foarte, undeva intre disperarea surda si umilinta, intre scancet si ranjet, intre dorinta de a indrazni si constiinta de a putea, intre iulie si decembrie, intre toate lucrurile vazute si nevazute, fizic si metafizic...
Sunt doar trista...foarte trista si mai mult decat o tristete...e chiar glasul disperarii mele sau poate doar al unei senzatii de sfarseala...
Punct