Suma tuturor lucrurilor - Part 1

Sperante....


Vise....


Necunoscut...
Artificial....

Neghinita sau ce-am eu cu toti piticii...

Neghinita, mi-am adus aminte de el zilele trecute cand mergeam pe strada si m-am hotarat sa aprofundez subiectul, adica sa recitesc povestea sau sa revad diafilmul cu proxima ocazie-asta dupa ce ii inlocuiesc becul care mi-a explodat pe picioare din cauza consumului excesiv(n.b.: de diafilme), la varsta de 5 ani.
De multe ori, cand imi amintesc lucruri din trecut am impresia ca s-au petrecut aievea, undeva la hotarul dintre lumea asta si cealalta, dintre realitate si imaginatie.
De aceea am sapat adanc si am gasit...asa ca enjoy...
Neghinitza (feat. piticii de la Saftica)
PS: din pacate n-am gasit intreaga poveste si oricum Delavrancea are copyright pe piticul asta din ureche...asa ca mai greu...ii rog pe cei in tema sa faca un bine si sa o trimita pe toata...

'' - Neghinita, gandul lumii. De mic ce sunt, patrund in urechile oamenilor si-i ascult cum gandesc.''
''Neghinita era frumos ca o peatra scumpa; si era mic cat o neghina; si avea niste ochisori ca doua scantei albastre, si niste maini si picioruse ca niste firisoare de paianjan.''
''...m-a daruit Dumnezeu cu un copil ca o neghina, dar cu mintea cat zece ca mine si ca d-ta.''

O zi de (-10)

Impresia ca totul merge prost, ca nimic nu e asa cum ti-ai dori sa fie, nemultumire si iar nemultumire.Ce-i drept cad foarte usor in capcana dramatizarii lucrurilor, de parca m-as fi nascut pe scena unui teatru grec, in actul III al unei piese de Sofocle, in mijlocul unor actori desculti si plini de praf, intr-o lume meschina si fara empatie, intr-o galeata cu scursori.
Si ma gandeam sa gradez ziua asta, sa o avansez la gradul de general al zilelor proaste, insa sunt convinsa ca vor urma si mai proaste, pentru ca sunt constienta ca este posibil. Am ales un rang minus 10, nici prea prea nici foarte foarte, undeva intre disperarea surda si umilinta, intre scancet si ranjet, intre dorinta de a indrazni si constiinta de a putea, intre iulie si decembrie, intre toate lucrurile vazute si nevazute, fizic si metafizic...
Sunt doar trista...foarte trista si mai mult decat o tristete...e chiar glasul disperarii mele sau poate doar al unei senzatii de sfarseala...
Punct

Fost-am demult poiata....

Asta pentru a lamuri de unde aceasta capacitate de a abera, de unde atata forta de a scorni lucruri cu/fara sens si mai ales, de unde dorinta fantastica de a face lucrul asta.
Am fost odata poet, nu poetesa, nu poeta...pur si simplu poet....sau cel putin am vrut sa fiu...asta pana intr-o zi cand spiritul poeziei si-a facut bagajele si a plecat...atunci am inceput sa traiesc...
Din cand in cand il mai strig pe spiritul asta mic vine, se aseaza langa mine, isi aprinde o tigara....si sta si ma asculta..
Apoi incepe si isi da cu parerea, in cuvinte mari si rotunde care ma fac sa ma gandesc de multe ori la trecut, la amintiri inchise intr-o cutie de biscuiti frantuzesti, la copilarie, la prima iubire, la ziua in care am invatat sa ma dau cu bicicleta.
Dupa ce termina imi mai cere o tigara, si-o strecoara dupa ureche, se uita lung la mine si pleaca. Si atunci incep sa-l strig cu cuvinte rotunde si mari, ca cele pe care le foloseste el...si de-aici se naste aberatia....
Probabil ca voi inceta, atunci cand spiritul va muri, atunci cand eu voi dori prea mult sa traiesc si nu voi mai putea....

Limba noastra-i o comoara

Vreau sa creez o limba proprie, o limba vie, asemanatoare cu franceza si portugheza, cu sonoritati dulci-amarui, pe care sa o vorbesc cu taxa inversa....

Recomand Ion Barbu....

"Antologia poeziei romanesti la zid"-Polirom, 28lei

Ariciul din Cismigiu

In Cismigiu traiesc arici.... :)

Klimt

Nu pot vorbi despre el....nici nu cred ca are rost sa vorbesc...el...Klimt....este cel care a imaginat starea de gratie....

Pictez oameni in culori de vara!

Aceasta este oferta mea!E una promotionala, perioada inca nedeterminata. Cativa m-au determinat totusi sa renunt si sa-i vopsesc direct gri.
Ce sa zic, daca nu sunt potriviti pentru culorile de vara si nu le vin bine, asta e. Nu cheltui 2 lei pe cei care nu apreciaza culorile, pe oamenii mici si suparati, pe oamenii care nu iubesc ploaia.
Campania asta e una unica si tine numai de capacitatea mea de vedea culoarea de baza a fiecaruia!

Frica, aceasta manichiurista neindemanatica

Frica de propriile reactii, de reactia ta, de cainele din colt, de masina care goneste spre tine, de cordonul ombilical care s-ar putea rupe, de soareci, de tipete, de oamenii rai, de examenul de maine, de esec, de privirea ta uneori, de pierderea mintilor, de ratacire, de lipsa de speranta, de inaltime, de foc, de brichete aruncate, de zgomote fara sursa clara de provenienta, de brutalizare, de derizoriu, de plafonare...........
Frici mici si mari, induse sau sugerate, bune sau rele, normale sau anormale, toate ca o manichiurista nepriceputa care-mi reteaza unghiile una cate una, lasandu-mi-le nepilite si cu zimti mici....ca niste mici panze de circular....